O scurtã istorie a lumânãrilor

Lumina lumânãrilor a însoţit progresul omenirii de-a lungul secolelor şi totuşi cunoaştem foarte puţin despre originea lor. Din referinţe biblice reiese cã lumânãrile au fost folosite încã ãnainte de secolul 10 Î.H. Ca probã materialã, s-a gãsit un fragment de lumânare datând din secolul 1 D.H., la Avignon, în Franţa. Although it is often written that the first candles were developed as early as 3000 BC in Crete and by the Ancient Egyptians who used rushlights, or torches, Din surse scrise, se pare cã primele lumânãri au fost create în Creta şi de vechii egipteni aceştia folosind lumânãri cu muc de trestie sau torţe, confecţionate din miez de trestie îmbibat în seu topit. Lumânãrile lor nu aveau fitil ca cele de astãzi.

Romanii sunt cei care au creat prima datã lumânãrile cu fitil, folosind cãlãtorilor pe timp de noapte, iluminãrii locuinţelor şi locurilor de muncã. La fel ca şi egiptenii, romanii foloseau ca principal ingredient seul de origine animalã.

Lumânãrile din seu au supravieţuit pânã cãtre Evul Mediu când s-a început folosirea cerii produse de albine pentru construirea fagurilor. Ceara de albine a marcat o nouã etapã a calitãţii, flacãra lumânãrilor arzând fãrã fumul negru şi mirosul neplãcut specifice lumânãrilor din seu. De asemenea, acestea puteau fi turnate mult mai pur şi mai curat. Sigur, preţul era ceva mai mare astfel încât numai clasa bogatã şi le putea permite.

Femeile coloniale au oferit Americii prima contribuţie la producerea lumânãrilor, când au descoperit cã prin fierberea boabelor gri-verzui din tufele de dafin se poate produce o cearã plãcut mirositoare care arde curat. Extragerea cerii din dafin fiind o activitate foarte greoaie, popularitatea acestor lumânãri a scãzut rapid.

La sfârşitul secolului 18, creşterea industriei bazate pe vânarea balenelor aduce, dupã Evul Mediu, prima schimbare importantã în tehnologia fabricãrii lumânãrilor, când spermanţetul - o cearã obţinutã prin cristalizarea uleiului extras din cavitãţile capului de caşalot - devine accesibil în cantitãţi mari. La fel ca şi ceara de albine, spermanţetul arde plãcut, fãrã a genera mirosuri nedorite. Pe de altã parte, ceara de spermanţet este mai tare decât seul sau ceara de albine ceea ce fãcea posibilã utilizarea bunã şi în cãldura verii. Istoricii noteazã faptul cã prima 'lumânare standard' a fost realizatã din cearã de spermanţet.

Era în timpul secolului 19 când toţi producãtorii de lumânãri au fost afectaţi de o nouã descoperire. În 1834, inventatorul Joseph Morgan a creat o maşinã care permitea fabricarea continuã a lumânãrilor prin turnare, folosind cilindri prevãzuţi cu piston mobil pentru scoaterea lumânãrilor dupã întãrire.

Continuând şirul descoperirilor din domeniul lumânãrilor, în 1850 apare ceara parafinicã, creatã din ulei mineral obţinut din şisturi bituminoase. Procesatã prin distilarea reziduurilor de la rafinarea petrolului brut, ceara alb-albãstruie arde curat, fãrã mirosuri neplãcute. Semnificativ este mai ales costul, ceara din parafinã putând fi produsã mai ieftin decât toate variantele anterioare. Cam în aceeaşi perioadã, chimistul Michel Eugene Chevereul a mai fãcut o descoperire importantã. El a realizat cã seul este de fapt un amestec de doi acizi graşi, acidul stearic şi acidul oleic, combinaţi cu glicerina. Prin eliminarea glicerinei, Chevereul a descoperit o nouã substanţã denumitã stearinã O problemã a parafinei a fost, totuşi, punctul topire coborât, dar descoperirea stearinei a rezolvat şi acest impediment. Durã şi durabilã, stearina a început sã fie produsã pe scarã largã la sfârşitul secolului 19. Dupã aceastã perioadã, majoritatea lumânãrilor au fost fabricate pe baza unui amestec de parafina şi stearinã.

Odatã cu introducerea becului electric în 1879, fabricarea lumânãrilor a cunoscut un puternic declin pânã în secolul urmãtor când popularitatea lor începe sã renascã. Odatã cu creşterea industriei prelucrãtoare a petrolului, a crescut şi producţia elementelor de bazã pentru fabricarea lumânãrilor, parafina şi stearina. Fãrã a mai avea rolul de sursã de iluminat, popularitatea lumânãrilor se aflã într-o continuã creştere. Astãzi, lumânarea simbolizeazã atmosfera de sãrbãtoare, dragoste, defineşte ceremonii şi creeazã decoruri, continuând sã ne bucure cu micuţa sa flacãrã.